Reflecții despre copilărie și maturitate

Dacă am folosi mai des filtrele prin care cei mici văd lumea, viața SIGUR ar fi mai colorată.

Felul lor de a se raporta la natură este la fel de entuziasmant. Se minunează aproape la fiecare pas. Și ce stare de bine se consolidează când le urmăm și noi exemplul.

Copiii au un modus vivendi bazat pe JOACĂ și EXPLORARE. Imaginarul și Realul sunt un mix până pe la 5-6 ani. Ok, nu e cazul să trăim exclusiv în imaginar adulți fiind, dar nu ar ajuta? Măcar un pic, spre acel “dream big”, acea viziune care să ne călăuzească în proiectele noastre.

Atunci când ne permitem să vedem lucrurile prin ochii copiilor, descoperim că viața poate fi o sursă nesfârșită de curiozitate și creativitate. Ne-am obișnuit să filtrăm experiențele prin lentilele rutinei și ale pragmatismului, însă copiii ne amintesc că există o altă cale – una în care fiecare zi este o aventură. Mike Fairclough ne provoacă, în cartea sa „Wild Thing: Embracing Childhood Traits in Adulthood for a Happier, More Carefree Life„, să redescoperim aceste trăsături fundamentale ale copilăriei și să le integrăm în viața noastră de adulți, nu pentru a ignora responsabilitățile, ci pentru a găsi echilibrul între necesitate și bucuria simplă de a fi.

De fapt, puterea de a explora, de a visa și de a ne minuna nu dispare odată cu vârsta, ci doar este suprimată de griji și convenții sociale. Fairclough sugerează că, dacă reînvățăm să ne permitem aceste momente de explorare și spontaneitate, am putea descoperi soluții mai creative la provocările cu care ne confruntăm. Asta nu înseamnă să fugim de realitate, ci să ne înarmăm cu o abordare mai ludică și deschisă, una care ne poate inspira să ne redefinim limitele și să aducem o stare de bine și echilibru în viața noastră de oameni…mari.