„We Love Nature and Nature Loves Us”

Îți plac poveștile extraordinare care se lasă cu „Oau!” și „Aww!”? Uite una de la mine.

A fost odată ca niciodată, în anul 2025, un articol științific unde co-autorii sunt copii de 6-7 ani. Numai că nu e o poveste, ci realitate. E pe bune, cum s-ar zice.

Niște adulți grozavi s-au gândit să-i inspire pe alți adulți să regândească designul școlilor și al experiențelor de învățare pentru a extinde oportunitățile de joacă în natură pentru toți copiii. Cum au făcut asta? Au analizat impactul unui program de 10 săptămâni de „bush school” (școala în natură) asupra elevilor din clasa I dintr-o școală publică din Sydney, Australia. 25 de copii au participat, dintre care 11 au dorit (liberi și nesiliți de nimeni) să devină co-autori ai articolului care se pregătea, cu numele „‘We Love Nature and Nature Loves Us’: Children’s Observations on their Relationship with the More-than-Human World”.

Așadar, încă de la izvor, articolul marchează o abatere de la tendințele actuale prin includerea directă și nefiltrată a vocilor celor mici cu suflet mare.

Ca metodologie, s-au folosit discuții în grup, transcrieri, bucle de feedback și validarea continuă a conținutului de către copii pentru a se asigura că mesajele lor nu au fost interpretate greșit. Ei și-au ales pseudonime: Belle, Bob, Feleix, Golde, Jim, King, Princess Grape, Princess Pineapple, Queenie, Vampire și Val. Au selectat citate, desene și fotografii pentru a-și exprima gândurile. Au avut control complet asupra conținutului prin metode de marcare (bifări, tăieturi, adnotări), pentru care au avut, de asemenea, putere de decizie. Ce să mai, procesul pe de-a-ntregul a reflectat angajamentul față de ei în rol de co-autori.

Și acum, punctul culminant al acestei „drumeții” este modul în care aceștia articulează concepte filozofice profunde despre relația cu natura, care par să depășească teoria lui Piaget despre dezvoltarea cognitivă.

Contribuțiile copiilor (cuvinte, desene, fotografii) au fost organizate în patru teme:

1. Cum poate natura să se conecteze cu noi?

„We are nature.” (Suntem natura.) Natura este parte a identității copilului. Copiii nu văd natura ca pe ceva exterior, ci ca pe o parte din ei: sănătate, bucurie, respirație. Ei înțeleg relația profundă dintre umanitate și natură pentru supraviețuire și fericire și demonstrează cunoștințe conceptuale și abstracte ca rezultat al interacțiunii cu natura.

„Animals want to be with us.” (Animalele vor să fie cu noi.) Copiii exprimă o filozofie ecocentrică bazată pe armonie, nu pe egocentrism. Văd animalele ca dornice să interacționeze, nu agresive, și declară că e nevoie de respect și de înțelegere unul (omul) cu altul (animalul).)

„Trees are there for us.” (Copacii sunt acolo pentru noi.) Aici apare prima privire asupra conexiunii diafane a copiilor cu elementele naturii. Sunt dovezi că dezvoltă legături spirituale și de apartenență, în special cu copacii, care pentru copii sunt prieteni, locuri de escaladă, locuri de odihnă, de joacă, aceștia fiind în viziunea lor „șefi” ai naturii.

„Nature makes us feel.” (Natura ne face să simțim.) Toate comentariile copiilor exprimă fericire, calm și dragoste față de natură și dovedesc efectele pozitive ale contactului cu aceasta.

„Nature likes kids being kids.” (Naturii îi place ca, copiii să fie copii.) Ce își doresc cu subiect și predicat? Joc nesupravegheat, liber de privirea atentă a adulților. Natura le oferă spații pentru a fi ei înșiși și pentru autonomie.

2. Cum putem noi să ne conectăm cu natura?

Aici sare în ochi conexiunea profundă cu locul, pe care copiii au dobândit-o prin vizite repetate la școala de tip „bush school” (apartenență spațială) și responsabilitățile esențiale pe care le simt față de acest spațiu (apartenență etică). Deci cum?

Arătând respect naturii, să ai grijă de natură.

Ajutând natura prin udare, oferire de hrană, participarea la activități de îngrijire.

Fiind prieten cu copacii prin îmbrățișări, joacă, interacțiune afectivă. Natura, spre deosebire de jucării, oferă elemente numeroase și unice care pot fi mutate, combinate și refolosite.

Oferind cadouri naturii (desene, obiecte, artă) ca semn de recunoștință și reciprocitate.

3. Cum ne-a ajutat „bush school” să ne conectăm cu natura?

Prin faptul că a existat o ofertă de activități distractive dar și educative în natură, care nu se regăsesc în clasă.

Prin contactul mai frecvent cu copaci și animale, au avut libertate de mișcare/spațială („run free”).

Le-a schimbat filtrul: animalele nu mai sunt percepute ca periculoase după experiențe directe.

S-a resimțit un ritm mai lent în natură, cu timp pentru observarea detaliilor, creșterea atenției, experimentarea senzației de calm.

4. Ce trebuie să știe adulții despre copiii care se joacă în natură și despre „bush school”

Copiii au dezvăluit, anticipând multe dintre grijile adulților, beneficiile naturii: „înveți, te faci sănătos, îți faci prieteni, ești în siguranță, joaca e diferită, te deconectezi de tehnologie, natura este parte din noi, E DREPTUL NOSTRU!” și au venit și cu o propunere de „parcuri școala-în-natură”, ca spații în care materia școlară tradițională să fie predată în natură, să se integreze natura în toate disciplinele.

Reiau: vorbim de copii de 6-7 ani. Multe dintre citatele copiilor sunt tare înduioșătoare:

„Pot să vorbesc limbajul copacilor: WHOOSH!”

„Copacii sunt șefii naturii și dacă ei te văd că ești bun cu celelalte părți ale naturii, s-ar putea să te facă o stea a naturii și să-ți dea o coroană a naturii.”

„Am învățat că pomii pot vorbi cu mine dacă ascult cu atenție și sunt blând cu ei.”

Articolul acesta științific ne învață și el că joaca în natură nu este doar o activitate recreativă, ci o experiență profundă și transformatoare pentru copii. Ne reamintește importanța în a le oferi copiilor spații multiple și timp suficient pentru a se conecta liber cu mediul.

Copiii nu văd natura ca pe un simplu decor, ci ca pe un partener, o ființă cu care pot interacționa și de la care pot învăța. Viziunea ecocentrică care a ieșit la iveală este o invitație pentru adulți de a asculta cu atenție vocile copiilor și de a le integra în procesul educațional. Articolul spune clar și tare! că, prin permiterea jocului liber în natură și a explorării în ritm potrivit, copiii dezvoltă o înțelegere profundă, un sentiment de apartenență și o responsabilitate etică față de lumea naturală.

Și lasă și întrebarea asta pentru noi, cei din educație: „Ce acțiuni veți întreprinde pentru a amplifica acest mesaj și a contribui la crearea de oportunități de joacă în natură pentru toți copiii?”

En fin, au trăit fericiți până la adânci bătrâneți*.

*cel puțin asta nădăjduiesc, având încredere că cei mici știu ce au de făcut până atunci cu lumea asta minunată.